Era o nopate ploioasa de vara. Cerul era aproape senin, ici-colo se zarea cate un nor.Printre ramurile ude se zareste luna stralucind printre stelele argintii, conferind tabloului un aer misterios. Muzeul era momentan inchis, doar era noapte. Salile goale, pline cu tablouri, erau asa de mari si...goale. Nici un zumzet de turisti curiosi nu se mai auzea. Deodata usa se deschise. O domnita subtire si micuta iesi in mare graba din casa cea mare si misterioasa. Din casa se auzi o voce ragusita:"Nu pleca". Dar domnisoara ignora aceasta voce si pasi mai departe pe poteca cu pietre de smarald. O cioara privea de pe o creanga, croncanind amarnic. Din departari se auzea vuietul vantului...Tabloul infatisa o noapte ploioasa de vara, in care luna abia se zarea printre crengi, iar o domnita misterioasa evadand din casa, mergand pe poteca cu pietre de smarald. Era intradevar o pictura desavarsita, care impresiona prin trairile din acel tablou, pe care le simteai si tu privindu-l.
Muzeul era gol; era o liniste infernala, si muzeul era atat de..gol. O usa se deschise cu mare zgomot, tulburand linistea din incaperi precum undele tulbura oglindirea cerului in lac.Dar cine cuteaza sa intre in muzeu la ora asta? Un om, intrand in incaperea unde tabloul dormita pe sub peretii albi ai muzeului, lua cu grija tabloul si iesi la fel de zgomotos din muzeu. Tocmai avusese loc un furt.
Si omul acela s-a urcat in masina si cutreiera lumea, ducand o viata de fugar. Si pentru ce? Pentru un tablou pribeag.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu