"Asadar, oamenii pe care Doniphan ii crezuse morti si luati de valuri, in vremea fluxului, erau vii! Cutreierau prin insula! Erau niste raufacatori cu mainile patate de sange. O femeie naufragiase o data cu dansii in salupa vasului Severin, iar femea aceea era la French-Den! S-a ispravit deci; nu mai e nici o siguranta pe insula! Iata, asadar, de ce Briant ii strigase lui Wilcox sa nu traga focul de pusca asupra jaguarului, pentru ca detunatura sa nu fie auzita, si tata de ce Briant a injunghiat fiara cu cutitul.
-Ah, Briant, esti mai bun decat mine! exclama Doniphan induiosat, intr-un avant de recunostinta mai presus de firea lui atat de mandra.
-Nu, Doniphan, nu, prietene, raspunde Briant, si acum, cand mana ta se afla intr-a mea, nu-ti dau drumul pana ce nu-mi promiti ca te intorci in tabara."
Iata un fragment dintr-o carte pe care o am de aproximativ o luna si pe care n-am reusit s-o citesc inca. Se numeste "doi ani de vacanta" [am si eu nevoie]-de fapt asta e ceea ce m-a atras la cartea asta. Din cate am inteles eu e vorba despre niste copii naufragiati pe o insula..si care prbabil au locuit acolo doi ani:-??..:/..in fine, o duc maine inapoi la biblioteca, si o voi mai lua cand voi sti ca pot s-o citesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu